Urme in nisip

Am venit cu o mie de ganduri si-un dor...

Am sperat, am visat si-am invatat sa uit; am inspirat adanc prezentul racoros si am mers mult, lasand urme in nisip, lasandu-mi urme in suflet.

Sigur n-a fost ziua mea? Inca mai am dubii - am primit atatea! Un zambet, un apropo "subtil", drogul mult dorit, bisericuta reflectata-n apa, jocuri de lumini, un secret, priviri, caldura diminetii, un oftat, jocuri, planuri, fotografii, noian de impliniri necautate, speranta...

"De ce razi cand iti spun ca-mi merge bine cand iti aud vocea? Ai vazut doar...Ma gandeam totusi la 3.Si asa e numarul norocos al cuiva...:-)) Crem sau rosu putred....Si stii ce e minunat? Ca nu conteaza...Doar ca e "funny" si ma binedispune..."

Am plecat, lasand in urma harjoneli de catei in nisip, imbratisari. Cu gandul la un dans necunoscut, visand la un tango indepartat, am luat cu mine un gand ce nu-mi da pace si-un dor.

"...daca ma lasi...Ma lasi?"

!

Pleaca! Inchide usa si pleaca...incet, fara sa privesti inapoi la cea care ti-a daruit un mozaic de basme...Dar, inainte, saruta-mi mana si inchide geamul - imi ploua in suflet.

Incuie usa cu cheia si da-o apoi vazduhului - sa stiu ca sunt libera!

Pleaca!...dar nu uita sa scrii...

Drog

Vreau sa beau! Mult si repede. Sa ma imbat cu mireasma trupului tau, sa trag adanc in piept, pana la sufocare; sa-mi injectez in vene parfumul pieptului tau asudat de pasiuni ascunse; sa inghit cu lacomie pumni de pastile cu gustul buzelor tale - dulce si amar...si atat, atat de placut! Sa-mi picur chipul tau...obsesiv...in ochi, in minte, in suflet. Vreau sa simt cu toata fiinta cum ma acapareaza drogul, cum ma inlantuie dependenta, pana nu mai am suflu...

Nu caut scapare, nu chem izbavirea, ci, cu buzele muscate pana la sange, cu ochii nebuni de dorinta, trupu-mi dansand frenetic, te chem...iar si iar...sa ma ai, sa-mi musti din carne si sa-mi bei seva, sa-mi iei viata cu sete,

otrava mea!

Invata

Sa privesti ochii din fata ta fara sa cauti privirea pierduta din prea mult orgoliu sa daruiesti surasu-ti de fiecare data altfel si inepuizabil sa alegi nu din scrierile incarcate de emotie asternute pe foi candva, ci din sufletu-ti de-acum (cuvinte sunt tot atatea; feluri de-a le tese mii)

Invata...sa iubesti asa cum scrii - sincer si fara teama, total si fara ezitari.

Invata sa minti din dragoste si sa alinti cu dor; sa mangai fara ganduri si sa asculti cu inima deschisa... cantecul ei.

...si-atunci cand asculti, inchide ochii, fereastra; pune lacate la usi si trage jaluzeaua...sa fie intuneric si o voce...a,da - si-un sentiment.

Portret

Recunosc! Ma ascund adesea dupa masti indelung criticate...tot de mine. Nu ma feresc sa mint uneori, si nu pentru a nu rani persoane dragi, ci pentru ca nu sunt cu nimic mai presus de cei ce se inghesuie dimineata la metrou.

Ma dau cu anti-cearcan si rimel nu pentru a masca oboseala unei nopti muncite sau numeroasele pagini citite, ci pentru a ascunde ore multe de cotidian, de mediocritatea in care ma afund seara de seara.

Imi doresc, la fel ca toate femeile, sa fiu iubita, adorata, sa mi se cante; dar nu fac nimic pentru a-mi impodobi sufletul...


Admit! Si eu, ca si multi altii, cunosc invidia, gelozia, orgoliul si da, sunt egocentrista si cand ascult oftatul altora nu o fac din altruism. Nu plang din sensibilitate excesiva.

Nu stiu sa privesc rasaritul, sa zambesc, sa ma bucur de venirea primaverii, sa arunc cu bulgari; nu stiu sa dau in dar cuvinte dulci vreunui amorezat.

Da, recunosc!

Am ucis vise si-am sfaramat trairi; am ranjit cu pofta in minte cand altcineva plangea; am sarutat cu patima, dar niciodata cu dor...am mangaiat, am dansat, am plans si-am ras in hohote nu pentru ca as sti sa traiesc frumos, ci pentru ca e la moda...

(sa-ti spun un secret?)

Am lasat masca la o parte fara sa mi-o ceri...sau poate m-ai rugat in tacere atatia ani? Ti-am spus un secret, dar il stiai deja - chiar stii tot? Atunci spune-mi si mie: ce culoare? Melodia? A,da...la asta ma gandeam si eu...acum o ascultam...Avangardist spui? Prea? Hmmm...nu cred...nu pentru noi...Nici tu nu credeai asta,vezi?

Si de unde stii tu ca va fi asa cum...? ...Uitasem ca stii tot...Dar ei stiu, stiu despre cine vorbeai, stiu cine-ti inchide pleoapa cu sarutari de noapte buna si cui ii zambesti privind marea?

Stii...era odata o plaja...(pssst...am fost acolo mereu)...dansam...

...

E randul tau...

Scoica

"C-un zambet indraznet, privesc in mine
si inima
mi-o prind in mana. Tremurand
imi strang comoara la ureche si ascult.

Imi pare, ca tin in mani o scoica,

in care

prelung si neinteles

rasuna zvonul unei mari necunoscute."

(Lucian Blaga)