Inca lipsesti. Iar eu nu stiu sa caut desfatarea in clipele fara de tine, nu cunosc lacasuri ascunse ale dorintelor nebanuite, nu am descoperit gustul dulceag al ruperii de celalalt pentru placeri efemere. Nu stiu sa fiu puternica. Mi-e teama nu doar de intuneric, ci mai ales de diminetile in care ma intind singura intr-un pat prea mare. Si mi se ghemuieste sufletul cand incep sa numar zilele...
Am invatat sa ma ascund, caci altceva se pare ca nu-mi iese. Plang pe furis - cealalta optiune, care isi are locul binemeritat in zorii noptii.... Am uitat deja sentimentul libertatii. Singura fara lanturi, dar constransa si ea de cele 24 de ore, e iubirea. Ma ascund abil nu dupa priviri oachese sau dupa planuri singuratice, ci ma afund adanc, adanc, in munca, ma fac mica, mica, pana nu mi se mai vede decat varful nasului...
Imi permit totusi o ora din zi pentru mine: fac planuri atunci: cum nu voi mai forta atat lucrurile, analizez ce ingrediente mai am nevoie pentru prajitura pe care ti-am promis-o, cum nu vom mai lipsi la dansuri, cat de pasionala va fi noaptea de dragoste....candva in viitorul foarte apropiat poate imi fac si cadoul mult visat.
E prea mult o ora. Ajunge sa ma gandesc. Prea mult. Deja numai la tine si iar ma fura si-mi ia mintile. Dorul imi picura in inima chipul tau abia trezit din somn, privirea de pisoi alintat, ma face sa simt aievea umarul cald cand mi-e greu si mana usor obosita, dar atat de tandra, mangaindu-mi parul, obrajii sa adorm...
Cand vii, mergem la ceai. Si o luam pe jos, pe bulevard, sa vad cucoane grase ce vand ghiocei, sa vad zambilele-nghesuite in cosuri pe jos, sa-ti arat ca mai stiu sa zambesc unui cer senin, sa topaim cum o faceam ultima data pe langa primarie, noaptea, ca doi copii, sa-mi furi un sarut si sa ne iubim.
Iar tu mereu sa ma contrazici ca tu mai mult...
Am invatat sa ma ascund, caci altceva se pare ca nu-mi iese. Plang pe furis - cealalta optiune, care isi are locul binemeritat in zorii noptii.... Am uitat deja sentimentul libertatii. Singura fara lanturi, dar constransa si ea de cele 24 de ore, e iubirea. Ma ascund abil nu dupa priviri oachese sau dupa planuri singuratice, ci ma afund adanc, adanc, in munca, ma fac mica, mica, pana nu mi se mai vede decat varful nasului...
Imi permit totusi o ora din zi pentru mine: fac planuri atunci: cum nu voi mai forta atat lucrurile, analizez ce ingrediente mai am nevoie pentru prajitura pe care ti-am promis-o, cum nu vom mai lipsi la dansuri, cat de pasionala va fi noaptea de dragoste....candva in viitorul foarte apropiat poate imi fac si cadoul mult visat.
E prea mult o ora. Ajunge sa ma gandesc. Prea mult. Deja numai la tine si iar ma fura si-mi ia mintile. Dorul imi picura in inima chipul tau abia trezit din somn, privirea de pisoi alintat, ma face sa simt aievea umarul cald cand mi-e greu si mana usor obosita, dar atat de tandra, mangaindu-mi parul, obrajii sa adorm...
Cand vii, mergem la ceai. Si o luam pe jos, pe bulevard, sa vad cucoane grase ce vand ghiocei, sa vad zambilele-nghesuite in cosuri pe jos, sa-ti arat ca mai stiu sa zambesc unui cer senin, sa topaim cum o faceam ultima data pe langa primarie, noaptea, ca doi copii, sa-mi furi un sarut si sa ne iubim.
Iar tu mereu sa ma contrazici ca tu mai mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu