M-am mutat pe laly.ro...hihi...e cadou de Craciun, asa ca nu prea am avut incotro....si e in lucru, dar...see u there! pups
marți, 30 decembrie 2008
duminică, 7 decembrie 2008
Zi de duminica

Langa mine torc doi motanei, luandu-mi putin gandul de la "esenta omului". Ma lupt de dimineata, nestiind cum sa ma impart intre eseuri de Heidegger si Sloterdijk si normativul de siguranta la foc. Intre noi fie vorba, inca nu m-am hotarat care ar fi ordinea ierarhica "normala" a lor, daca vrem ca arhitectura sa insemne mai mult decat constructia de "vile" si totusi sa fie facuta "corect". Printre ganduri, imi pun intrebarea nu daca inteleg, ci daca pot pretinde ca as putea sa-l inteleg pe Kafka. Da, imi mai fac, rar ce-i drept, timp sa citesc si altceva decat "necesarul", dar ramane lipsa de certitudine - daca pentru delectarea unei constiinte amortite de pe vremea liceului sau a bucuriei de a ma desprinde de cotidian. Desi am o vreo 3 "chestii" majore de tratat si inca vreo 4 mai micute, sunt calma. A se citi ne-stresata, lucru care sigur il va bucura pe motanelul mare, culcusit acum in bratele mele. In paranteza fie spus, e si vocea constiintei mele, amintindu-mi mereu ca am si altceva de facut, si resortul care ma trage din cercul vicios al implicarii. Hi-hi! O fi si pentru ca maine e o zi speciala. Pentru mine, pentru ca o fac altii speciala prin prezenta lor, chiar si cu un mesaj; de altfel cred ca am obosit. Sau poate am schimbat ierarhii. Astept vacanta, concediul, sarbatorile...cu nerabdarea gandului la repaos, cu emotia unei intalniri, melancolia unei amintiri, speranta unor clipe si metamorfozarea lor in timp. A facut ochisori cel mare si mi-a-ntrerupt visarea. Dar nu-i nimic, revin. Pana una alta, ma delectez cu mic dejunul tarziu in doi si jumatatea de cafea ramasa. Imbratisari.
la
03:19
Publicat de
Laly
0
comentarii
Etichete: ganduri
marți, 2 decembrie 2008
Jurnalul unei mirese
.....
Eram obosita, franta dupa lungi plimbari pe strazi inguste, sute de panouri expozitionale si ceva vin alb. Luata aproape pe sus din camera, m-am trezit pe o plaja aproape pustie si am simtit cum frigul incepe sa treaca si de ultimele straturi de haine pe care le-am adaugat in graba - sa nu cumva sa pierdem momentul.In paranteza fie spus: da, avem noi o "treaba" cu rasaritul; in utopica noastra poveste asa prinde cel mai usor radacini - locul, culoarea, cuvintele lui, zambetul ei... Cat sa fi durat? 10-15min de asteptare. In rest, vreo 3, nu mai mult. Noroc cu norii ca s-au indurat de doi somnorosi si s-au dat putin la o parte. Atat? Pacat...3 ore de somn si-ar fi dorit mai multe clipe de contemplare romantica. {Ei,na? Nu-mi spune...ca la cate filme am vazut si lacrimi am varsat nici nu mai stiu unde se opreste visarea. Si ochii imi sunt inca incetosati si nu-mi dau bine seama. Chiar e in genunchi in fata mea? Bine, ca ochii-nlacrimati pot fi de oboseala, dar totusi...Da,da,am auzit cuvintele.si intrebarea.dar parca nu reuseste inca sa ajunga la ceea ce s-ar numi constient- inca amortit.totusi, se pare ca o reactie am, pentru ca deja nu mai vad clar si ma furnica nasul.ca atunci,da,ca atunci cand spune nenea ala "veverito" sau ca atunci cand Chandler si Monica...si nenumarati, unici "te iubesc", oracaieli la nastere si oameni impliniti...toate astea rememorate in fractiuni de secunda. Cat de zuza sunt...ca altfel nu-mi pot explica de ce, din zecile de mii de cuvinte si unul sigur asteptat,dorit,sperat...ma trezesc ingaimand: "E...pe bune?" :)) }
la
20:31
Publicat de
Laly
1 comentarii
Etichete: jurnal
