Jurnalul unei mirese

"Esti sigur ca la 4 dimineata rasare soarele la ei?" :)) sa fi fost emotia de vina?

.....


Eram obosita, franta dupa lungi plimbari pe strazi inguste, sute de panouri expozitionale si ceva vin alb. Luata aproape pe sus din camera, m-am trezit pe o plaja aproape pustie si am simtit cum frigul incepe sa treaca si de ultimele straturi de haine pe care le-am adaugat in graba - sa nu cumva sa pierdem momentul.In paranteza fie spus: da, avem noi o "treaba" cu rasaritul; in utopica noastra poveste asa prinde cel mai usor radacini - locul, culoarea, cuvintele lui, zambetul ei... Cat sa fi durat? 10-15min de asteptare. In rest, vreo 3, nu mai mult. Noroc cu norii ca s-au indurat de doi somnorosi si s-au dat putin la o parte. Atat? Pacat...3 ore de somn si-ar fi dorit mai multe clipe de contemplare romantica. {Ei,na? Nu-mi spune...ca la cate filme am vazut si lacrimi am varsat nici nu mai stiu unde se opreste visarea. Si ochii imi sunt inca incetosati si nu-mi dau bine seama. Chiar e in genunchi in fata mea? Bine, ca ochii-nlacrimati pot fi de oboseala, dar totusi...Da,da,am auzit cuvintele.si intrebarea.dar parca nu reuseste inca sa ajunga la ceea ce s-ar numi constient- inca amortit.totusi, se pare ca o reactie am, pentru ca deja nu mai vad clar si ma furnica nasul.ca atunci,da,ca atunci cand spune nenea ala "veverito" sau ca atunci cand Chandler si Monica...si nenumarati, unici "te iubesc", oracaieli la nastere si oameni impliniti...toate astea rememorate in fractiuni de secunda. Cat de zuza sunt...ca altfel nu-mi pot explica de ce, din zecile de mii de cuvinte si unul sigur asteptat,dorit,sperat...ma trezesc ingaimand: "E...pe bune?" :)) } Si-apoi siroaie deja... Mi-am amintit dupa inca vreo cateva fractiuni, secunde (minute sper sa nu fi fost), in care am facut o combinatie hazlie de rochie alba, bebei, probleme, certuri, pupici si-mbratisari, fire albe, tentatii, clipe de extaz, implinire si-acea pace interioara....si am vazut ca da mai bine decat ma asteptam...sa zic si"da", sa nu uit. Dupa ce s-a plimbat cu avionul, vaporasul, bicicleta cu 2 si 4 locuri, dupa ce a cunoscut toate stradutele venetiene de la inaltimea unui buzunar demn purtator, odihneste-n asteptare pe inelarul stang. recunostinta prietenilor pentru rabdare, emotie si zambet. (ca-n toate filmele, to be continued