Zi de duminica

Langa mine torc doi motanei, luandu-mi putin gandul de la "esenta omului". Ma lupt de dimineata, nestiind cum sa ma impart intre eseuri de Heidegger si Sloterdijk si normativul de siguranta la foc. Intre noi fie vorba, inca nu m-am hotarat care ar fi ordinea ierarhica "normala" a lor, daca vrem ca arhitectura sa insemne mai mult decat constructia de "vile" si totusi sa fie facuta "corect". Printre ganduri, imi pun intrebarea nu daca inteleg, ci daca pot pretinde ca as putea sa-l inteleg pe Kafka. Da, imi mai fac, rar ce-i drept, timp sa citesc si altceva decat "necesarul", dar ramane lipsa de certitudine - daca pentru delectarea unei constiinte amortite de pe vremea liceului sau a bucuriei de a ma desprinde de cotidian. Desi am o vreo 3 "chestii" majore de tratat si inca vreo 4 mai micute, sunt calma. A se citi ne-stresata, lucru care sigur il va bucura pe motanelul mare, culcusit acum in bratele mele. In paranteza fie spus, e si vocea constiintei mele, amintindu-mi mereu ca am si altceva de facut, si resortul care ma trage din cercul vicios al implicarii. Hi-hi! O fi si pentru ca maine e o zi speciala. Pentru mine, pentru ca o fac altii speciala prin prezenta lor, chiar si cu un mesaj; de altfel cred ca am obosit. Sau poate am schimbat ierarhii. Astept vacanta, concediul, sarbatorile...cu nerabdarea gandului la repaos, cu emotia unei intalniri, melancolia unei amintiri, speranta unor clipe si metamorfozarea lor in timp. A facut ochisori cel mare si mi-a-ntrerupt visarea. Dar nu-i nimic, revin. Pana una alta, ma delectez cu mic dejunul tarziu in doi si jumatatea de cafea ramasa. Imbratisari.