M-am mutat pe laly.ro...hihi...e cadou de Craciun, asa ca nu prea am avut incotro....si e in lucru, dar...see u there! pups

Zi de duminica

Langa mine torc doi motanei, luandu-mi putin gandul de la "esenta omului". Ma lupt de dimineata, nestiind cum sa ma impart intre eseuri de Heidegger si Sloterdijk si normativul de siguranta la foc. Intre noi fie vorba, inca nu m-am hotarat care ar fi ordinea ierarhica "normala" a lor, daca vrem ca arhitectura sa insemne mai mult decat constructia de "vile" si totusi sa fie facuta "corect". Printre ganduri, imi pun intrebarea nu daca inteleg, ci daca pot pretinde ca as putea sa-l inteleg pe Kafka. Da, imi mai fac, rar ce-i drept, timp sa citesc si altceva decat "necesarul", dar ramane lipsa de certitudine - daca pentru delectarea unei constiinte amortite de pe vremea liceului sau a bucuriei de a ma desprinde de cotidian. Desi am o vreo 3 "chestii" majore de tratat si inca vreo 4 mai micute, sunt calma. A se citi ne-stresata, lucru care sigur il va bucura pe motanelul mare, culcusit acum in bratele mele. In paranteza fie spus, e si vocea constiintei mele, amintindu-mi mereu ca am si altceva de facut, si resortul care ma trage din cercul vicios al implicarii. Hi-hi! O fi si pentru ca maine e o zi speciala. Pentru mine, pentru ca o fac altii speciala prin prezenta lor, chiar si cu un mesaj; de altfel cred ca am obosit. Sau poate am schimbat ierarhii. Astept vacanta, concediul, sarbatorile...cu nerabdarea gandului la repaos, cu emotia unei intalniri, melancolia unei amintiri, speranta unor clipe si metamorfozarea lor in timp. A facut ochisori cel mare si mi-a-ntrerupt visarea. Dar nu-i nimic, revin. Pana una alta, ma delectez cu mic dejunul tarziu in doi si jumatatea de cafea ramasa. Imbratisari.

Jurnalul unei mirese

"Esti sigur ca la 4 dimineata rasare soarele la ei?" :)) sa fi fost emotia de vina?

.....


Eram obosita, franta dupa lungi plimbari pe strazi inguste, sute de panouri expozitionale si ceva vin alb. Luata aproape pe sus din camera, m-am trezit pe o plaja aproape pustie si am simtit cum frigul incepe sa treaca si de ultimele straturi de haine pe care le-am adaugat in graba - sa nu cumva sa pierdem momentul.In paranteza fie spus: da, avem noi o "treaba" cu rasaritul; in utopica noastra poveste asa prinde cel mai usor radacini - locul, culoarea, cuvintele lui, zambetul ei... Cat sa fi durat? 10-15min de asteptare. In rest, vreo 3, nu mai mult. Noroc cu norii ca s-au indurat de doi somnorosi si s-au dat putin la o parte. Atat? Pacat...3 ore de somn si-ar fi dorit mai multe clipe de contemplare romantica. {Ei,na? Nu-mi spune...ca la cate filme am vazut si lacrimi am varsat nici nu mai stiu unde se opreste visarea. Si ochii imi sunt inca incetosati si nu-mi dau bine seama. Chiar e in genunchi in fata mea? Bine, ca ochii-nlacrimati pot fi de oboseala, dar totusi...Da,da,am auzit cuvintele.si intrebarea.dar parca nu reuseste inca sa ajunga la ceea ce s-ar numi constient- inca amortit.totusi, se pare ca o reactie am, pentru ca deja nu mai vad clar si ma furnica nasul.ca atunci,da,ca atunci cand spune nenea ala "veverito" sau ca atunci cand Chandler si Monica...si nenumarati, unici "te iubesc", oracaieli la nastere si oameni impliniti...toate astea rememorate in fractiuni de secunda. Cat de zuza sunt...ca altfel nu-mi pot explica de ce, din zecile de mii de cuvinte si unul sigur asteptat,dorit,sperat...ma trezesc ingaimand: "E...pe bune?" :)) } Si-apoi siroaie deja... Mi-am amintit dupa inca vreo cateva fractiuni, secunde (minute sper sa nu fi fost), in care am facut o combinatie hazlie de rochie alba, bebei, probleme, certuri, pupici si-mbratisari, fire albe, tentatii, clipe de extaz, implinire si-acea pace interioara....si am vazut ca da mai bine decat ma asteptam...sa zic si"da", sa nu uit. Dupa ce s-a plimbat cu avionul, vaporasul, bicicleta cu 2 si 4 locuri, dupa ce a cunoscut toate stradutele venetiene de la inaltimea unui buzunar demn purtator, odihneste-n asteptare pe inelarul stang. recunostinta prietenilor pentru rabdare, emotie si zambet. (ca-n toate filmele, to be continued

Dupa mult timp...

Blocata mereu in acelasi cotidian insalubru, ma mint ca inca mai visez. Pictez povesti de dragoste neintalnite si refuz sa ma trezesc. Desi ma consuma alergatul continuu, totusi o fac- alerg. Si ajung mereu, dar mereu in acelasi loc. Apoi o iau de la capat cu minciuna. Punct. Si virgula.
Mi-a luat mai mult ca de obicei sa vad ca azi e soare si ca magnoliile au inflorit. Canarul meu e vesel; eu nu. Oare mai am scapare sau voi sfarsi si eu, asemeni eroinei din ultimul film vizionat, intr-un iad al propriilor deziluzii?
Mi-e foarte dor de Suceava. Nu de oras in sine, ci de mine in Suceava, de cine eram eu cand locuiam inca acolo. Mi-e dor de obiceiurile de Pasti, mi-e dor de plimbarile pe jos dintr-un capat in altul al orasului, mi-e dor de zambete mai putin false, de familie...
Mi-e dor sa nu cunosc dezamagirea, gelozia, teama.
Daca o vedeti pe Laura, spuneti-i ca mi-e dor sa stam putin de vorba. Numai noi.

despre moldoveni

http://www.hotnews.ro/stiri-international-2464463-precedentul-kosovo-transnistria-cere-comunitatii-internationale-recunoasterea-independentei-fata-moldova.htm

Nu afirm nimic, nu sustin nimic. Mi s-a parut interesant si voiam sa stiu ce parere aveti si voi


Moldovenii (Joi, 28 februarie 2008, 15:55)
ROMAN [anonim]

Ce uita unii sau nu stiu, din ignoranta sau rea-vointa prosteasca, e ca moldovenii si aromanii au graiul cel mai apropiat de "proto-romana", potrivit lingvistilor ei sunt dovada vie ca din nordul Greciei pana dincolo de Nistru s-a vorbit aceiasi limba din sec.5-6 pana acum! Cititi despre aromana si "dulcele grai" moldovenesc! Moldovenii din Romania, Moldova si Ucraina sunt circa 10 milioane, cei mai numerosi printre romani, nu sunt multe popoare in Europa ce depasesc 10 milioane. Genetic, ei sunt purtatorii principali de marcatori genetici E1a si E1b, tipic occidentali si nordici, in Moldova procentual sunt mai multi "blonzi" si bruneti cu ochii albastri sau verzi decat in restul Romaniei. Istoric, moldovenii sunt cei mai apropiati de triburile dace ramase neromanizate si ei au primit principalele contributii "scitice" de sarmati, alani sau iazygi (de unde vine numele de Iasi), de carpi, bastarni, roxolani, de goti si slavi. Au dat neamului romanesc sfinti (Moldova e inima ortodoxiei romane), domnitori razboinici ca Stefan sau domnitori carturari ca Dimitrie Cantemir, domnul unirii Alexandru Cuza (barladean), o generatie intreaga de intelectuali patrioti care au cladit Regatul Romaniei, artisti si sportivi de clasa mondiala. Sute de mii de "ardeleni" de azi sunt romani moldoveni, la fel e si in Bucuresti sau la Constanta :). Moldova a fost stalpul romanimii cand Transilvania era sub ocupatie maghiara si Muntenia se corcea cu tzigani, turci, bulgari si alte neamuri balcanice! A suferit fiind rupta in 2 si dupa ce zeci de mii de moldoveni au murit pt. a elibera Transilvania, acum unii romani de acolo se bucura ca javrele de faptul ca Basarabia nu e unita cu tara. Unde e cea mai buna universitate din Romania? La Iasi!! Unde-i tziganeala maxima din Romania? La Bucuresti! Astea sunt fapte, nu doar vorbe!

martisor in dar

 
cel mai frumos martisor primit

vis

   Am vrut sa visez un baietel cu ochii sinceri. Imi aducea lalele colorate-n miez de noapte si-mi spunea povesti.
   Isi aseza manuta mica pe fruntea mea infierbantata, canta un cantec vechi, demult uitat, ce-mi aducea aminte de soba bunicii si de "cutia cu comori".
   Ia-ma cu tine, copil frumos si vesel, ia-ma in lumea ta, ascunde-ma printre jucarii vechi, printre papusi de carpa si vise nespulberate; du-ma acolo unde dezamagirea n-a ajuns inca. Si hai sa ne jucam impreuna.
   Era un joc care-mi placea....un joc de copii mici, de-o-schioapa, parca chiar ieri l-am jucat si eu.... Bine, fie si dupa regulile tale. Te las sa si castigi daca doresti. Dar stai cu mine pana dimineata, zambeste-mi, canta-mi si spune-mi povesti. Si hai sa ne jucam de-a fericirea.